Basmul particularizeaza categoria fantasticului sub forma fabulosului si a miraculosului. Aceasta presupune ca personajul si lectorul accepta existenta unor alte legi ale naturii decât cele ale lumii reale, obiective, prin care supranaturalul poate fi explicat. Supranaturalul nu provoaca reactii de uimire sau teama. Fabulosul si miraculosul propune o lume care îsi afla explicatiile în ea însasi.
În „Povestea lui Harap Alb”, basm cult apartinând lui Ion Creanga, protagonistul trece printr-o serie de întâmplari miraculoase. Tema basmului este lupta binelui împotriva raului, dar si drumul initiatic al eroului, lucru ce-i da operei caracterul de bildungsroman.
Actiunea basmului este simpla, se desfasoara liniar, prin înlantuire si respecta modelul structural stereotip: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), un eveniment sau o secventa de eveniment care deregleaza situatia initiala (intriga), trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul culminant) si rasplata eroului (deznodamântul).
Timpul si spatiul sunt nedeterminate; din punct de vedere spatial, actiunea debuteaza într-un capat de lume si se sfârseste în alt capat. Actiunea este relatata de un narator omniscient, uneori subiectiv, care alterneaza naratiunea la persoana a III-a cu dialogul.
Citeste continuare pe ebacalaureat.eu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Mesajul tau!