Luceafarul:Trasaturi ale romantismului intr-un text poetic de Mihai Eminescu

Romantismul este miscarea artistica de la începutul secolului al XIX-lea ce introduce noi categorii estetice (urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul) si noi specii literare (elegia, meditatia, poemul filosofic). Trasaturile acestuia sunt exprimarea unor idei sau sentimente puternice, personajele exceptionale, cultivarea specificului national, valorificarea istoriei, a folclorului, a frumusetilor naturii, modalitatea stilistica specifica fiind antiteza.
Poezia ultimului deceniu al secolului al XiX-lea este profund marcata de creatia lui Mihai Eminescu. „Luceafarul” este expresia desavârsita a geniului eminescian, aparând ca o sinteza a gândirii sale poetice, iar legenda Luceafarului este mai mult decât alegoria propriei existente de poet a lui Eminescu, este totodata simbolul unei istorii, pe care el o reconstituie poetic în poezia mitului românesc, pentru a-I da astfel prestigiul unui destin. Dupa marturisirea autorului însusi, poemul are ca sursa principala de inspiratie, basmul popular românesc „Fata în gradina de aur”, cules de germanul Richard Kunisch, în calatoria sa prin Tarile Române si publicat la Berlin în 1861 într-un memorial de calatorie.
Continuare pe ebacalaureat.eu