Originalitatea romanului Morometii sta fara îndoiala în noua viziune asupra lumii rurale. Cele doua volume contin povestea unei familii de tarani din Câmpia Dunarii, mai precis, din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o adânca si simbolica destramare.
În volumul I, satul e înfatisat cu câtiva ani înaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, în vara anului 1937, într-o perioada de relativa sau iluzorie stabilitate sociala, perioada în care timpul era foarte rabdator cu oamenii.
e nu se petrec drame zguduitoare, formidabile rasturnari si unde nu clocoteste razvratirea. Traiul populatiei din Silistea-Gumesti nu e usor deloc, decât pentru câteva familii înstarite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Balosu sau Iocan, dar nici peste masura de amarât nu este. Îi apasa pe multi impozitele, „fonciirea” si alte neajunsuri, dar ele pot fi înca suportate de oameni, care se aduna cu placere duminica, la taifas, în poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevarate dueluri ale inteligentei.
Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua biserici, o scoala cu patru sute cincizeci de elevi înscrisi si vreo sapte învatatori. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restrânse ale taranilor si mosia Maricica, vegheata cu strasnicie de un paznic. În afara de bogatasii satului, care au case mari, taranii ceilalti vietuiesc în case cu doua sau trei camere si chiar în bordeie.
În volumul I, satul e înfatisat cu câtiva ani înaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, în vara anului 1937, într-o perioada de relativa sau iluzorie stabilitate sociala, perioada în care timpul era foarte rabdator cu oamenii.
e nu se petrec drame zguduitoare, formidabile rasturnari si unde nu clocoteste razvratirea. Traiul populatiei din Silistea-Gumesti nu e usor deloc, decât pentru câteva familii înstarite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Balosu sau Iocan, dar nici peste masura de amarât nu este. Îi apasa pe multi impozitele, „fonciirea” si alte neajunsuri, dar ele pot fi înca suportate de oameni, care se aduna cu placere duminica, la taifas, în poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevarate dueluri ale inteligentei.Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua biserici, o scoala cu patru sute cincizeci de elevi înscrisi si vreo sapte învatatori. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restrânse ale taranilor si mosia Maricica, vegheata cu strasnicie de un paznic. În afara de bogatasii satului, care au case mari, taranii ceilalti vietuiesc în case cu doua sau trei camere si chiar în bordeie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Mesajul tau!