Particularitati ale basmului cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Basmul cult îsi are originea în cel popular de la care autorul preia tiparul narativ, dar reorganizeaza elementele stereotipe conform viziunii sale artistice si propriului sau stil. Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera oralitate stilului.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicând fabulosul, supranaturalul, care înfatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se încheie prin victoria fortelor binelui. Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca în basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice. În basmul cult, stilul este elaborat, se îmbina naratiunea cu dialogul si descrierea.
În literatura universala sunt cunoscute basmele lui Perrault si Anderson, iar la noi ale lui Eminescu, Caragiale, Slavici, Creanga, Delavrancea, etc.
O capodopera a genului, la noi, ramâne „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga, basm publicat în 1877, în revista „Convorbiri literare”.
Citeste continuarea aici...