Tema banului intr-un text narativ: Enigma Otiliei de George Calinescu

Tema banului sau a avaritiei este abordata mai ales de catre scriitorii realisti, ce urmareau sa redea cât mai fidel si mai veridic societatea, relatia dintre mediu si individ, consecintele pe care le poate avea acesta asupra comportamentului si caracterului uman.
În literatura franceza, cel care analizeaza urmarile degradante ale dorintei de înavutire, creând personaje memorabile, este Honore de Balzac.
La noi, aceasta tema va fi în centrul unor opere literare ale scriitorilor clasici (“Moara cu Noroc”, “Comoara” de Ioan Slavici, urmarite din perspectiva moralizatoare), dar si din literatura interbelica, semnificativ fiind romanul “Enigma Otiliei” de George Calinescu.
Aparut în 1938, romanul ilustreaza cu precadere programul estetic al lui Calinescu. În conceptia criticului, un roman este viabil în masura în care aduce existenta unei lumi de tipuri. În spirit clasicist, el pledeaza pentru cautarea permanentelor, pentru fixarea universalului si creeaza un roman pentru care alege deliberat formula balzaciana. El reface clasicismul în sensul ca deplaseaza elementele de viziune si de structura spre modernitate.
În acest roman realist autorul încearca sa zugraveasca o fresca sociala (mediul românesc citadin, la începutul secolului al XX-lea) si foloseste ca sursa de inspiratie experienta lui de viata si pe a altora.
Citeste continuarea aici...