Iona de Marin Sorescu - Opera dramatica

Piesa lui Marin Sorescu, „Iona”, publicata în anul 1968, face parte alaturi de “Paracliserul” si “Matca” dintr-o trilogie dramatica, intitulata „Setea muntelui de sare”.
Împartita în patru tablouri piesa are în prim-plan un personaj simbolic pentru experientele fundamentale ale omului- pescarul Iona.
Marin Sorescu valorifica, într-o forma parodica însa, mitul biblic al pescarului înghitit de peste. Pescarul lui Sorescu este un mucalit care poarta cu sine un acvariu cu câtiva pestisori care “au mai fost prinsi o data”. Iona se afla la inceputul piesei, fara sa stie, în gura unui peste urias si încearca, fara noroc, sa prinda peste. El vorbeste singur, dedublându-se, piesa fiind de la început pâna la sfârsit un monolog pe care scriitorul îl justifica în deschidere: “Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine însusi, îsi pune întrebari si-si raspunde, se comporta, tot timpul, ca si când în scena ar fi doua personaje”. La sfârsitul primului tablou, Iona este înghitit de chit, fapt ce echivaleaza cu intriga. Ceea ce urmeaza are, la nivelul constructiei, un caracter repetitiv. Constatând ca a fost înghitit, Iona încearca sa se elibereze: spinteca burta pestelui, dar, dupa un scurt moment când are impresia ca a iesit la lumina, consatata ca se afla în alt peste, mai mare decât cel de dinainte. In cele din urma, Iona se sinucide spunând “razbim noi cumva la lumina”. Piesa este construita intr-o forma aproape muzicala, dupa modelul temei cu variatiuni.
Citeste in intregime aici.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Mesajul tau!

Horoscop Urania Maya Secret | Muzica Muzica Populara StefBlog - Blog de programator